
7 stalpi pe care sa ne bazam comportamentul si atitudinea
Psiholog Simona Marin
Exista 7 stalpi pe baza carora ne putem cladi atitudinea si comportamantul de zi cu zi. Acestia au nevoie sa fie exersati in orice moment, pentru a putea deveni parte din noi si din felul in care alegem sa ne traim viata. Aceasta nu este o reteta de urmat, in 7 pasi, la finalul careia sa devii altcineva sau sa aduni si mai multe frustrari. Este radiografia unui stil de viata ce are nevoie de perseverenta si timp pentru a fi implementat, de dedicare, si schimbarea modului de a te raporta la experientele vietii.
Acesti stalpi se intalnesc in practicile meditatiei, in special in cazul mindfulness, si in cazul practicilor yoga (printre altele).
Absenta judecatii
Abia cand incepi sa fii atent la tot ce iti trece prin minte, realizezi ca, intr-un fel sau altul, totul este o judecata. Mintea pune etichete pe tot, astfel ca ajungi sa judeci totul prin prinsma acestor etichete.
Tot ce trebuie sa faci este sa identifici aceste etichete si sa vezi aceasta eticheta, fara sa vrei sa intervii in vreun fel asupra ei. Abia apoi, vei ajunge sa vezi mai clar lucrurile si te vei apropia de ceea ce inseamna adevaratul discernamant.
Cand nu vrei sa stii totul de la inceput, ramai deschis la mai multe moduri de a vedea lucrurile.
Rabdarea
Mereu ne dorim sa ajungem in alta parte decat suntem, acolo unde consideram ca toate se vor aseza asa cum ne dorim noi. Graba scapa de sub control si devenim, uneori fara sa ne dam seama, nerabdatori. Trebuie sa intelegem ca lucrurile au un ritm al lor de desfasurare si grabirea lor nu face decat sa ne sporeasca agitatia si stresul resimtit.
Iti poti cultiva rabdarea prin diferite moduri, printre care meditatia si yoga. Acestea ajuta in special la trairea in momentul prezent, in clipa de fata. Acest moment prezent este cumva mai mult decat ceea ce arata ceasul, este clipa de fata interpretata ca fiind “in afara timpului”.
Ce ne ajuta sa invatam sa traim clipa prezenta, sa ne cultivam rabdarea?
Printre altele, ajuta sa constientizezi faptul ca intreaga viata este formata din clipe prezente. Exista clipa prezenta, dupa clipa prezenta, dupa clipa prezenta…Astfel ca, pana la sfarsitul vietii, exista extrem de multe clipe prezente de care sa te bucuri, ceea ce aduce cu sine ideea si percepria ca ai mai mult timp
Si, daca ai mai mult timp, de ce sa te grabesti? Iti poti aminti periodic de asta.
Mintea incepatorului
Atunci cand pornesti pe un drum nou, de exemplu cand incepi sa practici yoga sau mindfulness, la inceput vei avea o minte a unui incepator, care va absorbi informatiile noi pentru ca nu are idei deja inradacinate, care sa ii modifice perceptia si judecata.
Este important de constientizat ca “nu stim”, pentru a putea vedea mai clar, pentru a lasa creativitatea sa se manifeste si pentru a trai plenar.
Dupa o perioada de studiu al unul domeniu de interes, vei ajunge sa crezi ca stii cate ceva despre domeniul respectiv. Se prea poate ca atunci sa fi pierdut deja mintea incepatorului, ceea este complet firesc. Cu toate acestea, este nevoie sa ramai constient de cat de putine stii, de fapt. O atitudine de modestie te va ajuta sa iti pastrezi mintea linistita. In acelasi timp, nu vorbim aici de afisarea unei false modestii, doar pentru a primi laude, ci despre o cu totul si cu totul alta atitudine, acea atitudine care defineste mintea unui incepator.
Daca ar fi sa dam o definitie pentru aceasta, am putea defini mintea incepatorului ca fiind acea atitudine a unei persoane care nu inseamna ca nu stie nimic, propriu-zis, ci doar ca are suficient spatiu pentru a primi “nou”-ul, nu se lasa prins de ceea ce deja stie si nu se lasa intimidat de mare de necunoscut pe care o are in fata.
Increderea
Ce este demn de incredere? Putem avea incredere in ce stim? Putem avea incredere in ce stim ca nu stim? Putem avea incredere ca nu putem sa reparam totul?
Putem avea incredere in mintea noastra? In ideile si opiniile noastre? Nu de putine ori se intampla sa iti bazezi opiniile pe perceptii eronate sau influentate de anumite emotii din interiorul tau, fara legatura cu situatia reala si concreta.
In aceste conditii, cum ramane cu increderea in constientiarea a toate acestea? Cum ramane cu increderea in inima? Cum ramane cu increderea in motivatie?
Cum ramane cu increderea acordata simturilor? Nu este dificil sa ajungi sa iti pacalesti simturile. Tocmai de aceea te putem antrena sa fii intr-o legatura mult mai stransa cu simturile tale, sa incerci sa dezvolti o intimitate mai mare cu acestea, astfel incat sa il cunosti mai bine. Aceasta se poate traduce prin cultivarea increderii pe care o ai in propriul tau corp.
Atitudinea pe care o ai in fata acestora, poate scoate la iveala ce este mai bun in corp pentru a trai viata pe deplin, pentru a armoniza simturile si corpul, pentru a putea accepta faptul ca nu ai de unde sti cum vor decurge lucrurile.
Uneori asta va fi mai usor, alteori mai greu…in unele zile, singurul lucru in care avem nevoie sa avem incredere va fi acel “nu stiu”.
Lipsa efortului
Lipsa efortului presupune sa te conectezi la momentul prezent. Cu alte cuvinte, sa fii trup si suflet acolo, fara sa iti doresti sa fi fost altundeva. Pur si simplu sa te bucuri ca esti, acolo unde esti.
Lipsa efortului se poate traduce si prin faptul ca, nu ai unde sa mergi si nici nu ai ce obtine.
Este opusul starii de a face ceva pe pilot automat, cu gandul in alta parte. Cele mai multe activitati pe care le faci pe parcursul unei zile iti sunt atat de cunoscute incat nu le mai acorzi mare atentie. Asa cum se intampla si cu mancatul, mersul, spalatul vaselor, condusul unei masini, etc. In aceste momente, in care, in mod automat, stii ce sa faci, mintea are obiceiul sa fuga in alte directii, sa faca scenarii, sa te duca departe de locul si de timpul in care esti, propriu-zis.
Atunci cand vei reusi, macar pentru o clipa, sa lasi totul in pace, sa fie asa cum este iar tu doar sa existi, abia atunci vei intelege experienta si vei sti cum se manifesta ea. Si chiar daca vorbim despre o secunda, poti fi sigur ca aceasta are puterea de a face diferenta, pentru ca iti vei da seama ca viitorul pe care il doresti este deja aici.
Avand grija de momentul prezent, ajungem sa il influentam pe urmatorul, si pe urmatorul …si tot asa. Avem astfel ocazia sa modelam viitorul, pas cu pas, moment cu moment.
Acceptarea
Contrat a ceea ce multa lume intelege, acceptarea NU se refera la faptul ca o persoana ar trebui sa “accepte pur si simplu tot ce i se intampla”. Acceptarea este mai degraba etapa (cea mai dificila, de altfel) in care intelegi ce se intampla sau ce s-a intamplat si stabilesti o relatie inteleapta, am putea spune, cu evenimentele respective. In felul acesta, actionezi fara sa fii influentat de propriile reactii, viziunea ta fiind mai clara.
Reamintesc, acceptarea nu are nimic de-a face cu vreo resemnare pasiva, asa cum multa lume are tendinta sa creada. Ramanand in aceasta stare pasiva, nu faci decat sa te blochezi si sa iti creezi mediul propice instalarii unei depresii.
Pe de alta parte, daca, la un moment dat, lucrurile iau o intorsatura nefavorabila, fiind constient de asta, vei avea o pozitie ce iti va oferi o baza de actiune, avand o perspectiva mai clara asupra situatiei. In schimb, daca nu vei dori sa accepti lucruile si sa le vezi asa cum sunt, iti vei refuza sansa de actiune si vei ramane blocat neintelegand ce se intampla, concret.
O persoana nu reuseste sa accepte o situatie pentru ca emotii puternice sunt la mijloc si considera ca nu are resursele necesare sa faca fata (in unele cazuri). Sau persoane importante pentru ei au provocat dureri (fizice sau/si emotionale) greu de descris, despre care nu vor sa isi aminteasca sau nu vor sa accepte faptul ca aceste persoane i-au dezamagit in asa masura incat sa provoace atat de multa suferinta.
Este si cazul persoanelor care au fost victimele abuzurilor fizice, psihice si/sau emotionale din partea parintilor, de exemplu. Cel mai dificil devine de acceptat ca o persoana pe care el (copilul) o iubeste atat de mult, care ii este lumea intreaga, a putut provoca dureri si suferinte atat de mari. De aici deriva multe altele, pe care le vom aborda in cadrul unor discutii specifice, tintite pe acest subiect.
Pana cand acceptarea situatiei nu se produce, nu vei sti cum sa actionezi, asa este clar. Vei fi inundat de o mare teama ce te va coplesi si vei avea mintea si mai tulbure si mai neclara. Ai putea, in acest caz, sa fii constient de aceasta teama si sa stabilesti o relatie cu ea pentru ca aceasta sa lucrezi “pentru tine” si nu “impotriva ta”.
Jon Kabat-Zinn defineste acceptarea ca pe o “expresia a intelepciunii traite”. Prin acceptare, ne eliberam de povestea din capul nostru care spunea ca, trebuie sa am anumite conditii pentru a putea fi fericit. In aceste situatii, putem sesiza faptul ca opusul acceptarii este agatarea de aceste idei, de aceste conditionari pe are ni le punem singuri.
Acceptarea nu inseamna nici sa permiti oamenilor sa faca ce vor cu tine, acceptand orice din partea lor. Inseamna sa vezi lucrurile fix asa cum sunt, chiar daca uneori adevarul din fata este dureros si ai prefera o minciuna care sa il ascunda.
Anumite aspecte sunt mai greu de acceptat decat altele si, uneori, poate dupa mult pana cand o persoana ajunge sa accepte lucrurile asta cum sunt.
Exista un anumit punct, la fiecare dintre noi, cand suntem nevoiti sa facem fata si sa confruntam durerea. Si este cel mai sanatos comportament pe care sa-l avem. Cu toate acestea, atunci cand vorbim de dureri sufletesti profunde, traume scoase la iveala dupa multa vreme, este la fel de sanatos sa ne confruntam o perioada cu negarea acestor traume si dureri, pana ce creierul si corpul se va simti pregatit sa faca fata durerii si confruntarii cu aceasta. Aceasta perioada este diferita de la o persoana la alta, dar fiecare, in interiorul sau, va sti cand este pregatit sa treaca intr-o alta etapa de vindecare.
Renuntarea
In acest context, renuntarea se refera la “a lasa in pace”. Inseamna sa nu te mai atasezi de un rezultat, de tot ce “trebuie” sa ai, din diferite motive pe care mintea continua sa le creeze. Mai inseamna sa nu mai tii cu dintii nici de ceea ce urasti, sau ai o aversiune.
Dupa cum stim, atasamentul poate fi si negativ (atunci cand pastram un sentiment pe care l-am etichetat ca fiind negativ), care este la fel de puternic ca si cel pozitiv (genul de atasament care apare in relatia de cuplu).
Atunci cand alegi sa renunti, sa lasi lucrurile asa cum sunt, incetezi sa fii produsul gandurilor tale. Atat gandirea cat si identificarea se pot constientiza, deci nu ai de ce sa le urmaresti, sa iti fie teama de ele sau sa le respingi. Nu trebuie sa fii victima dorintelor tale, ce nu se vor sfarsi niciodata. Atunci cand constientizezi acest lucru, te poti elibera de tot, lasand totul sa fie asa cum este.
Aceasta stare se poate cultiva, prin practica mindulness, o forma de meditatie, ce are numeroase dovezi stiintifice care ii prezinta beneficiile asupra mintii. De asemenea, la fel si yoga, aduce beneficii atat mintii cand si corpului.
Principalele distinctii care trebuiesc facute in aceasta situatie de renuntare, sunt acelea de a nu o confunda pe aceasta cu pasivitatea, distantarea reactiva sau detasare, comportamentele disociative sau orice alta tentativa de a te separa putin de realitate. Este exact opusul acestor stari si comportamente, si presupune imbratisarea realitatii fix asa cum este. Este o alta forma a inimii si mintii.
Toate acestea, pot aparea doar daca sunt practicate, cu dedicare si perseverenta. Ele nu apar din senin si nici nu se intretin singure. Acestea trebuiesc slefuite in fiecare moment, prin alegerile pe care le facem in fiecare clipa.
Nu este nimic gresit daca nu vei reusi din prima, nu inseamna ca faci ceva gresit sau ca nu faci ce si cum trebuie. Inseamna doar ca trebuie sa ai rabdare cu tine, sa lasi lucrurile sa se desfasoare in ritmul lor firesc ramanand constient si observand ceea ce se intampla cu tine si in tine. Inseamna ca, fiecare pas te aduce mai aproape de tine, de liniste si de ceea ce iti doresti pentru tine.