Uncategorized

Psihoterapia la distanță, tele-terapia sau psihoterapia online

terapie online

Psihoterapia la distanta nu este un concept nou. De exemplu, Freud obișnuia să comunice cu clienții săi prin scrisori. În acest moment există numeroase clinici private care oferă asistență online, la fel cum multi psihoterapeuti și-au mutat parțial sau total practica privată în mediul online.

Într-o formă diferită, ea a existat încă de prin anii 1860, ajutând medicii să comunice cu pacienții, cu ajutorul scrisorilor, radioului sau telefonului.

În ceea ce privește sănătatea mintală, în psihiatrie s-a folosit pentru prima dată ”telepsihiatria”, în 1959, la primul program live interactiv cu video-conferință, la Universitatea din Nebraska. Aici, videoconferința a adus un ajutor educației, cercetării, consultației și tratamentului.

11 ani mai târziu, in 1968, un program pilot de telepsihiatrie, a fost lansat cu succes atat in Boston cât și New Hampshire.

Povestea de fundal a teleterapiei se întoarce și mai departe – cel puțin până în anii 1960 – când terapeuții și clienții lor au început să discute prin telefon, mai degrabă decât personal.

Dr. David Sommers este cel care a dezvoltat modelul psihoterapiei online, asa cum este cunoscut în ziua de astăzi. Încă din 1995, Sommers a început să țină sesiuni platite, individuale, prin e-mail sau chat-uri, în timp real. Acestă nouă modalitate i-a permis să aibă grijă de persoane aflate în orice parte a lumii.

Creșterea popularității terapiei online a fost constantă, însă mult mai puțin mediatizată. Talkspace, de exemplu, a apărut în 2012.

Incă de la început, terapia la distanta a fost folosită chiar de S. Freud, care obișnuia să pastreze legătura cu clienții săi prin intermediul scrisorilor. World Journal of Psychiatry a publicat un studiu care a arătat că acei clienți care primesc servicii de sănătate mintală prin videoconferință au avut un nivel ridicat de satisfacție și îmbunătățire a stării lor de sănătate mintală. În plus, cercetări suplimentare au sugerat, legat de consilierea online, că aceasta este o opțiune eficientă de tratament pentru o serie de probleme de sănătate și este deosebit de eficientă pentru persoanele care locuiesc în zonele rurale, unde accesul la serviciile de consiliere și terapie este limitat.

Mai multe studii recente au sugerat că terapia cognitivă comportamentală online (TCC) combinată cu îngrijirea clinică online a fost extrem de eficientă în tratamentul anxietății, depresiei, PTSD și a altor forme de suferință emoțională. De fapt, un studiu din 2015 a arătat că consilierea online utilizând TCC a fost la fel de eficientă ca și consilierea față în față tradițională în tratamentul tulburărilor de anxietate.

Pentru o mare parte din istoria înregistrată, sănătatea mintală a fost un domeniu de practică retrogradat în spitale și birouri private.

În timp ce discreția a fost, în cea mai mare parte, o componentă vitală, bărbații și femeile, de secole (chiar decenii) anterioare, și-ar fi scuturat capul cu neîncredere la popularul model de terapie online de astăzi.

Mai accesibilă decât terapia tradițională și angajând profesioniști cu licență completă, caracteristica cheie a terapiei online este chiar platforma sa: toate sesiunile sunt desfășurate online prin intermediul dispozitivului electronic al clientului la alegere și în momentul care se potrivește cel mai bine preocupărilor de programare ale utilizatorului.

Teleterapia funcționează în mod similar, cu toate sesiunile ținute la telefon. Pe măsură ce tot mai mulți oameni apelează la mijloace alternative de a primi asistență medicală mintală, merită să ne uităm înapoi la originile terapiei și teleterapiei online și la mințile inovatoare care le-au făcut accesibile publicului.

Terapia pentru secolul 21

Terapia online a cunoscut o creștere rapidă a popularității,  teleterapia bucurându-se de o utilizare mai puțin raportată, dar la fel de constantă.

Multe companii și persoane și-au extins practicile pentru a include servicii de consiliere online, fondatorii Talkspace, Oren și Roni Frank, conducând acuzația de înființare a unei platforme de terapie online care se lauda cu o listă extinsă de profesioniști, servicii orientate individual pentru toate dispozitivele electronice și recenzii de la egal la egal și scrierea personalului

După lansarea Talkspace în 2012, nenumărați furnizori de terapie online au continuat să schimbe fața terapiei și, într-o mai mare măsură, perspectivele societății asupra sănătății mintale.

Au dispărut stigmatele și corelațiile incomode de a căuta ajutor profesional; terapia online a oferit utilizatorilor o alternativă sigură, discretă și convenabilă la modelul tradițional de cărămidă și mortar.

Terapia online este la fel de benefică ca o vizită la cabinet?

Continuă să existe o discuție înainte și înapoi cu privire la eficacitatea terapiei online și a teleterapiei, față de vizitele la cabinet.

În timp ce o mare parte a dezbaterii se reduce la alegerea personală, studiile în sprijinul terapiei online merită luate în considerare.

Între 2004 și 2017 au apărut o serie de rapoarte semnificative de la instituții respectate, cum ar fi Universitatea Columbia și Universitatea din Zurich.

Încă din 2004, cercetătorii de la Universitatea Columbia au descoperit că terapia comportamentală cognitivă efectuată pe computer a dus la o satisfacție mai mare în rândul pacienților, spre deosebire de structura terapiei mai tradiționale.

Un deceniu mai târziu, Universitatea din Zurich va dezvălui rezultate similare, concluzionând într-un raport publicat că „intervenția bazată pe internet pentru depresie este la fel de benefică precum terapia, în mod regulată, față în față”.

În ciuda dovezilor copleșitoare în favoarea terapiei online, mediul continuă să lupte printre colegii săi pentru recunoaștere legală și etică. În 1997, Societatea Internațională pentru Sănătate Mentală Online (ISMHO) a fost înființată de un grup de profesioniști dedicați promovării și avansării instrumentelor de sănătate mintală online, cu o serie de organizații similare care urmează exemplul.

Confidențialitatea continuă să fie principalul subiect de îngrijorare în ceea ce privește terapia online, potențialii utilizatori și profesioniști punând la îndoială securitatea.

GDPR-ul este cel care ajută în acest sens, care protejează atât terapeutul cât și pe cel care solicită ajutorul, care protejează conținutul și oferă siguranță.

Ce este psihoterapia/consilierea online?

Începând cu anii 80, interacțiunile online au intrat în atenția cercetătorilor. Dacă la început prima entuziasmul, cu trecerea timpului au aparut și posibilele pericole din spațiul online, astfel că mediul nu a mai părut unul atât de sigur.

Cert este faptul că, după atâția ani și mai ales după ultimul an, nu mai putem da înapoi, astfel că cei mai multi dintre noi, psihologi și psihoterapeuți, ne-am văzut nevoiți să găsim soluții pentru a învăța să gestionam tranferul nu numai offline, așa cum eram obișnuiți, dar și online.

Taberele sunt împărțile, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, însă din ce în ce mai mulți specialiști și cercetători vad avantajele lucrului online, altele decât cele care se știau până acum.

Psihoterapia/consilierea online, cunoscute și sub denumirile de e-terapie, e-consiliere, tele-terapie sau consiliere cibernetică, implică acordarea de sprijin și asistență de sănatate mintală prin intermediul internetului.

Aceasta formă de terapie (sprijin) se poate realiza fie în timp real, însemnând că atât cel care are nevoie de sprijin cât și cel care oferă sprijinul sunt conectați în același timp (vorbim aici de convorbiri telefonice, mesaje text, conectare audio-video prin diferite aplicații, etc), fie cu întârziere, un exemplu în acest sens fiind prin e-mail.

Empatia în sesiunile online

Pentru a putea înțelege mai bine cum se manifestă empatia în sesiunile online, este nevoie să dam o definiție a acesteia și să menționăm felul în care există în sedințele fizice, din cabinet.

Empatia, dacă ar fi să îi menționăm fix definiția din DEX, s-ar rezuma la a fi ”o formă de intuire a realității prin identificare afectivă”. Practic, este ceea acea însușire prin care o persoană ”se pune în pielea celuilalt”. Unora le este mai dificil, altora le vine natural să facă asta.

Ce trebuie reținut din toate acestea, este faptul că nu există persoana care să nu aiba capacitatea de a empatiza cu o altă persoană, nici chiar atunci când persoana a folosit ca mecanism de apărare blocarea empatiei (nu vorbim aici de patologii severe, unde situația s-ar prezenta diferit în unele cazuri).

Felul în care se poziționează terapeutul vis-a-vis de sesiunile online, cât de confortabil se simte acesta cu sesiunile, la fel și felul în care clientul are încredere în terapeut și în proces, influențează definitoriu felul în care va decurge terapia.

În ceea ce privește empatia în mediul online, aici o discuție centrală este aceea a ”transferului”.

Pentru că, în sedintele online nu există posibilitatea (sau nu în cazul tuturor clienților) să se poată observa toate reacțiile corporale, cercetările au scos în evidență faptul că partea de sus a corpului, în special microexpresiile faciale (care sunt mult mai ușor de observat în cazul terapiei online), aduc un aport foarte mare procesului terapeutic. Practic, ceea ce se pierde intr-o parte, este câștigat în altă parte.

In mod traditional, cabinetul, în forma lui fizică, a fost considerat un spatiu un sigur și conținător al spațiului interior al clientului. Nu este de mirare că extrem de mulți specialiști care au lucrat mulți ani în cabinet, fizic, sunt reticenți în folosirea tehnologiei.

Mulți dintre cei care au fost deja la sedințe, în cabinet, devin reticenți atunci când aud de sedințe online, ei afirmând că percep cabinetul fizic ca pe un spațiu sigur în care să se întâlnească cu terapeutul. Dar aceștia nu sunt sigurii care pot fi reticenți la psihoterapia online. De multe ori, se întâmplă ca persoanele care nu au avut niciodată contact cu psihoterapia, care nu au fost niciodata într-un cabinet. La fel ca în multe situații, oamenii și-au format o opinie pe baza filmelor, cărților, media, despre ce înseamnă terapia.

Ca reprezentare vizuală, psihoterapia înseamnă un divan, un fotoliu confortabil, o lumina placută, o masă pe care stau servețele, eventual o planta și un dulap cu câteva cărți. Să nu uităm că această imagine este un stereotip.

În literatura de specialitate (Quinodoz, 1992, Lunn, 2002, Parson, 2007), s-a vorbit despre faptul că, atunci când nu există încăperea comună, spațiul în care se desfășoară interacțiunea este propriul spațiu interior al terapeutului, ”zona în care realitatea este definită prin semnificații metaforice, simbolice sau inconștiente”. Acesta va ”oferi” zona de conținere, care va fi activă și în continuă schimbare și se va forma pe tot parcursul procesului terapeutic, atât cu ajutorul clientului cât și a terapeutului.

Psihoterapia online are influență și în ceea ce privește procesul în sine. Felul în care clientul ajunge să își înfățiseze în mod simbolic dar și concret pe terapeut, par să conveargă cu funcția terapeutică. Este ceea ce, în primii ani de viața reprezintă mama pentru copil, adică întregul său mediu, de care, ușor, usor, începe să se desprindă. Pornind de la ideea lui Winnicott (1963), care spune că funcția maternă este definita prin numele mamă-mediu, reprezentând faptul că un copil nu o vede pe mama ca un obiect diferit ci ca pe un mediu de dezvoltare. Bollas susține că mama este vazută de copil ca un proces de stimuli intrinseci și extrinseci ce duc la o transformare profundă. De aceea, în viața de adult, se caută un ”obiect” care să aibă un potențial transformator și în care să aibă încredere să se lase purtat în acest proces.

În timpul ședințelor față în față, avem de-a face atât cu un cabinet potențial (reprezentat de spațiul interior al terapeutului), cât și cu un cabinet fizic. În cazul sedintelor online, clientul simte că deține controlul, fapt ce nu se întâmplă în cazul sedințelor față în față. În unele cazuri, mediul inflexibil, asupra căruia nu a avut control poate duce la o retraumatizare a sinelui rănit, din cauza insuficienței adaptabilității acestuia.

Clientul poate alege luminuozitatea, nivelul sunetului, nivelul de căldură din încăperea în care stă în timpul sedinței, nu există șansa să se întâlnească cu alți clienți, poate să apropie sau să îndepărteze ecranul pe care apare terapeutul, arată faptul că acesta este pus să devină un partener activ în crearea celui mai bun spațiu pentru el, pentru identificarea nevoilor sale, asumarea acestora și răspunsul pe care îl dă acestora.

Faptul că persoana poate lua cu sine ecranul pe care a vorbit cu terapeutul, face mai ușoară internalizarea terapeutului și a funcțiilor sale.

Cui se adreseaza psihoterapia online?

În afara cazurilor clinice severe, psihoterapia la distanta este o accesibila tuturor persoanelor. În unele situații, medicul psihiatru face echipa cu psihoterapeutul pentru a decide dacă este o abordare potrivita sau daca este necesar un sistem hibrid (sedinte alternate, la distanta și în cabinet).

Psihoterapia online poate fi benefică oricarei persoane, fiind accesibile atât   sedințe individuale cât și sedințe de cuplu, de familie sau de grup. Toate acestea au putut fi adaptate astfel încât să se potrivească cu noul mediu de lucru, tehnicile să poată fi folosite în practica online.

Psihoterapia online oferă o mai mare accesibilitate:

  • Persoanelor care locuiesc la mare departare unele de altele;
  • Părinților singuri sau cei care stau acasă împreună cu copiii;
  • Persoanelor cu dizabilitati;
  • Persoanelor cu agorafobie;
  • Persoanelor relocate si vor sa lucreze cu un terapeut anume;
  • Persoanelor care locuiesc in tari diferite de cea a terapeutului;
  • Persoanelor cu un stil de viata alert, care nu vor sa piarda mult timp pe drum;
  • Persoanelor care au un program mai neobisnuit cand ar putea avea sedințele;
  • Psihoterapie prin mesaje, atunci când se utilizează scrisul ca modalitate de interacțiune, fie prin email/sms, fie prin chat direct, când terapeutul și clientul sunt conectați în același timp;
  • Cuplurilor, direct de la ei de acasă. În acest caz, este de preferat ca partenerii să fie amândoi în același loc, în timpul sedintelor online. Dacă nu este posibil, terapia se poate realiza si atunci când cei doi sunt la departare (in locuri diferite);
  • Copiilor care nu vor sau nu pot să meargă în cabinetul fizic;
  • Părintilor care nu pot pleca foarte mult timp de acasa sau trebuie sa ramana în preajma copiilor;
  • Familiilor;
  • Persoanelor care vor sa faca parte, li se recomanda sau este necesar sa facă parte dintr-un grup (grup de sprijin/suport, grup de dezvoltare personala, grup de realibitate, grup de terapie, etc);
  • Adolescenților;
  • Angajatii firmelor care nu doresc sa pierda mult timp in trafic.

Cei mai puțin avantajați de această metodă:

  • Persoanele in vârstă, în special. (presupunând că acestea au mai puține cunoștințe legate de tehnologie, fapt ce face mai dificilă comunicarea.) Cu toate astea, multe persoane în vârstă pot beneficia de pe urma psihoterapiei online, aceasta fiind accesibilă de acasa (scapand aici de costul transportului, unei persoane care să il/o ducă/aducă, etc);
  • Persoanele care se află sub medicamentație. S-a dovedit că terapia online nu are la fel de mult succes ca cea fata in fata în cazul persoanele cu medicamentatie puternica. Aceste cazuri trebuiesc dsupravegheate de medicul psihiatrul și decis impreună cu un psihoterapeut care va fi planul de urmat.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2546483/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4744872/

H. Weinberg, A. Rolnick, 2020, Psihoterapia online. Teorie si practica. Interventii individuale, familiale, de grup si organizationale oferite prin internet, Editura Trei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *