Uncategorized

Cuplul în perioada pandemiei

În aceste vremuri tulburi, am fost pusi la încercare pe toate planurile. Relațiile se transformă de la o zi la alta, fie că vorbim despre relațiile de cuplu, relațiile cu copiii, relațiile cu colegii de muncă sau relațiile cu prietenii.

Pentru ca cele mai multe cercetări au demonstrat că, în cele mai multe privințe, nu există diferențe statistic semnificative între cuplurile aflate în parteneriate consensuale și cuplurile căsătorite, le voi numi în continuarea articolului cupluri maritale.

Chiar dacă lăsăm la o parte perioada deosebită pe care o traversăm, ajungem cu ușurință să îi dăm dreptate lui Jung atunci când încercăm să face o radiografie a căsătoriei: ”ca relației psihologică, căsătoria este o construcție complexă”.

Relație psihologică

Pentru ca două persoane să poată avea o relație psihologică, este necesar ca fiecare dintre persoanele implicate să fie conștientă. Această conștiintă de sine, devine coerentă abia în momentul în care persoana reușește să se distingă de ceilalti. Dacă urmărim scrierile lui Jung, vom remarca că acesta descrie parcursul unei persoane de la copilărie și până când ajunge să aibă această conștiință de sine coerentă.

Dacă analizăm o relație de cuplu, încă din stadiu de alegere partenerială, atunci trebuie luat în calcul (cf. lui Jung) faptul că baiatul își va alege partenera, în raport cu mama, iar fata în raport cu tatăl. Această influență majoră care vine din partea părinților, lasă urme și mai mari atunci când persoana are legături înconștiente cu unul dintre părinți sau chiar cu ambii părinți.

Aceste legături inconștiente, avertizează Jung, pot complica nu doar alegerea partenerială, dar și întreaga viață, influențând multe din alegerile pe care oamenii le fac în fiecare moment din viață.

Jung, spune despre apariția acestor legături inconștiente: ”De regulă, toată acea viață pe care părinții ar fi putut-o trăi, dar si-au refuzat-o din motive artificiale, rămâne moștenire, într-o formă răsturnată, copiilor sau, cu alte cuvinte, aceștia din urma sunt constânși în mod inconștient să-și trăiască viața într-un sens care să compenseze neîmplinirile din viața părinților. ”

Fiecare dintre parteneri își dorește sa simtă armonia, care este definită ca o stare de fericire ce survine dintr-o ”sexualitate normală, traire comună și întreptată în aparență spre un tel comun.”  Este dificil să vorbim de o relație individuală, în sens psihologic, dacă nu s-au îndepărtat identitatea originară dar și toate motivațiile inconștiente.

De reținut este faptul că ”NICIODATĂ O CĂSĂTORIE NU EVOLUEAZĂ FĂRĂ ZGUDUIRI ȘI FĂRĂ CRIZE CĂTRE O RELAȚIE INDIVIDUALĂ.”

Conform lui Carl Gustave Jung, într-o căsnicie, unul dintre parteneri ajunge să se adapteze mai repede. De obicei, unul dintre parteneri este ”întru totul înăuntrul căsnicie”, fiind îndreptat către celălalt și nimic din exterior nu mai reușește să-i capteze interesul mai mult decât partenerul”. Apare astfel o dependență de cealălalt, dependență ce sperie și care este aproape întru totul imprezivibilă.

Tot Jung, afirmă că unul dintre parteneri ajunge să se aibă o stare nefragmentată în relație, în timp ce celălalt are o structură mai disociată, fapt ce îl face să aibă nevoie de un partener pentru a se gasi într-o unitate ce îi va oferi această stare nefragmentată.

”Fiecare bărbat poartă în sine imaginea eternului feminin.”

Nu este vorba despre imaginei unei femei anume, ci despre o imagine generală. Este vorba despre arhetipul feminin, acela transmis din generație în generație, acea imagine despre femeie pe care toți strămoșii lui o are și care, a ajuns la el într-o anumită formă. Putem spune că această imagine a fost transmisă ereditar și ea se află la nivelul inconștient. Bineînteles că aceasta poate ajunge în conștient, dacă persoana în cauză își dorește acest lucru. Pe aceleași principii, și femeia se naște cu o imagine a bărbatului.

Jung a numit aceste imagini arhetipale anima, în cazul barbaților și animus, în cazul femeilor. Așa cum era de așteptat, anima poartă caracteristici erotic-emoționale, în timp ce animus este ”înzestrat” cu caracteristici raționale.

Acum, întorcându-ne la zilele noastre agitate, în care ne sunt activate intens mecanismele de supraviețuire, situația ar putea lua două turnuri.

În funcție de situația în care cuplul se găsește în aceste momente, conflictele din cuplu se pot adânci sau se pot diminua.  Dacă există o comunicare relativ bună, dar familia este supusă riscului, aceea de a merge la muncă, de a sta departe unul de celălalt, de familie, de copii, etc, atunci aceste probleme venite din exterior nu le mai lasă acestora energia de a atinge tensiuni mari care să amplifice conflictele.

Pe de altă parte, dacă nevoile de bază sunt acoperite, începe să se manifeste nesiguranța psihologică. Totul începe la nivel inconștient, ceea ce duce ulterior la certuri, despărțiri, etc.

Cum influenteaza perioada pandemiei dinamica unui cuplu?

Acum, referindu-ne la persoanele care au posibilitatea să lucreze de acasă în această periodă, situația ar putea să creeze mari fisuri în cuplu sau să adâncească. Toate acestea, cu siguranță vor ajunge să depoetizeze relația, să aducă fiecare partener în lumina sa reală și să toceasă sentimentele partenerilor, dacă păstrăm cuvintele cu care G. Leleu descrie impactul cotidianului, în general.

Cu toate acestea, este posibil și ca acestea să nu se manifeste în acest fel, dacă unul sau ambii parteneri sunt învâluiți de ceața creată de anxietate cu accese depresive. Lipsa mișcării și lipsa de mobilitate, pot duce la manifestări mai puțin dorite, care clatină o relație ce nu are baze solide. În aceste condiții, nu multe persoane reușesc să hrănească asa cum se cuvine relația de cuplu și să o mențină pe linia de plutire.

Tot din sfera noului cotidian, face parte si activitatea sexuală și dorința. Si aici, problematicile sunt împărțite în mai multe categorii, în funcție de situația în care se află.

Partenerii sunt pusi în situații noi, să se descopere unul pe celălalt dintr-o altă perspectivă.

Pentru ca relația de cuplu să îți păstreze doza de mister absolut necesară, ba chiar vitală în viața cuplului, fiecare partener ar putea cultiva o zona pe care să o tină oarecum în umbră. De asemenea, fiecare dintre ei are ”misiunea” de a-și îmbogăți suflertul, astfel că nu va fi niciodată pe deplin cunoscut de partener și va reuși să aducă mereu noul și va rămane uneori imprevizibil (fapt ce va aduce la păstrarea aerului fresh în relație).

În felul acesta, partenerul nu va simți că se obisnuiște ceea ce înseamnă că relația va continua să funcționeze în continuarea și va avea spațiu și timp să înflorească.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *