Psihoterapia nu este despre a fi altcineva atunci cand se termina procesul. Psihoterapia nu este despre cel care crezi tu ca esti dar simti ca ceva te blocheaza sa fii. Psihoterapia nu vine sa iti hraneasca mintea incarcata de toxicitate, captiva intr-un trecut retrait la nesfarsit ca pe o bucla pe care nici nu o vezi. Psihoterapie nu vine sa iti hraneasca nici proiectii spre un viitor pe care nu il poti controla, asa cum niciunul dintre noi nu poate. Psihoterapia nu incearca sa convinga pe nimeni sa fie intr-un fel sau in altul. Psihoterapia nu inseamna ca altcineva vine sa iti faca curatenie in interior. Psihoterapia nu iti alimenteaza Ego-ul insetat de putere.

Psihoterapia este despre a te descoperi pe tine, cel care esti aici si acum, dincolo de conditionarile venite din mediul in care ai crescut, de limitarea sociala, de tot ceea ce ai carat cu tine dar nu iti apartine (bagaj emotionale transgenerational), de metodele de “supravietuire” pe care ai fost nevoit sa ti le construiesti in perioada copilarie, de tot ceea ce ai preluat de la cei din jurul tau.

Psihoterapia (si psihoterapeutul) pune la dispozitie un spatiu sigur, in care tu sa vii sa iti TRAIESTI cele mai personale experiente, in cel mai autentic mod. Inceteaza sa iti imaginezi ca vii la psihoterapie, povestesti ce te macina iar solutia apare de la sine sau vine terapeutul cu ea. Este mai degraba un proces intens, care scoate la iveala emotii negate sau refulate de multa vreme si care au nevoie sa fie identificate, spuse, traite, acceptate pentru a le putea lasa in urma.

Tu pasesti in cabinet, jucand un anumit rol, fix in momentul ala. Poti fi o victima, poti fi un salvator, poti fi ce ai ales tu sa fii sau ceea ce societatea si mediul au ales pentru tine. Ei bine, procesul terapeutic este de fapt o experienta. Nu este un cumul de intrebari-raspunsuri si nu sunt tehnici aplicate fara sens. NU.

Experienta ta a inceput cu mult inainte sa pasesti in cabinet.

S-au adunat dureri, frustrari, rusine, furie, dispret, sau orice mai ai tu acolo, pitite bine in locuri mult prea intunecate. Le-ai ingropat in vartoarea vietii pe care o traiesti, intr-un prezent in care nu este constient de tine si in care tot ceea ce se intampla nu mai poate fi vazut altfel, decat prin propriile proiectii si doar in felul in care mintea a reusit sa le dea un sens.

Tot ceea ce traiesti in momentul in timpul procesului terapeutic, este real. Durerea, furia, ura toate sunt reale pentru tine si nimeni nu poate sa conteste asta. Crezi ca stii ce ai nevoie sa fie diferit ca sa scapi din cosmarul in care te aflii, crezi ca solutia este fix aici, dupa colt dar simti si ca ceva iti scapa. Te frustrezi mai tare, o iei de la capat. Ai nevoie de o solutie magica, prin care totul sa se opreasca si tu vei redeveni cine credeai ca esti. Doar atat, nu ceri chiar atat de mult, nu? Asta nu e realitatea! Totul se intampla in tine, iar solutia este tot in tine. Dar nu asa cum crezi tu.

Psihoterapeutul iti poate fi ghid in experienta ta, dar doar atunci cand el si-a integrat deja propria lui experienta. Se intampla ca, in momentul in care incepi calatoria sa iti dai seama ca nu esti pregatit pentru ea. Ai tot dreptul sa nu mergi mai departe, tu esti cel care hotaraste. Iti poti face cate statii vrei in calatoria asta, insa trebuie sa stii ca tot va trebui sa pleci din ele. Vei invata sa iti iei ramas bun si sa le dai drumul, altfel te vor tine mereu pe loc. Vei invata ca, atunci cand te opresti o clipa din a te zbate sa iesi din toate situatiile dificile in care te afli, atunci apare realitatea. Aici unde a fost mereu, in fata ochilor tai.

Auzi vorbindu-se in jurul tau de trauma, de perioada copilariei, de tot ceea ce s-a intamplat cand erai copil si care te afecteaza azi. Auzi vorbindu-se despre proiectiile pe care le facem in relatiile noastre, despre cum sa devenim mai fericiti daca urmam cativa pasi simpli, cum relatiile vor capata al sens daca mergem la cursuri care aduc ingerii aproape si gonesc toti demonii. Mintea ta se chinuie sa absoarba informatii de peste tot, intr-o incercare lamentabila de a pune totul cap la cap. Spun lamentabila, pentru ca tu inca nu ai ajuns sa vezi cata forta ai in tine, si cum ai putea sa te opresti din a-ti face rau.

Dar nu-i nimic, experienta ta poate sa se desfasoare doar aunci cand iti dai voie sa simti si sa observi. Poate ca, in anumite puncte, ai nevoie sa ramai mai mult pentru a lua de acolo tot ce ai nevoie si a trage concluzii, este perfect in regula.

La final, ai in fata un tablou minunat, este creatia ta.

Este unic, are doar nevoie de observator fin pentru a descifra ceea ce tu ai incercat sa faci de cand te stii. Psihoterapeutul a vazut directiile creatiei tale inca dinainte sa fi stiut ce faci, si ti-a adus uneltele necesare. Ai avut culori, ai avut sevalet, te-ai avut pe tine ca model. Dar creatia este doar a ta. Acum este momentul sa deschizi ochii si sa infrunti realitatea de care ai incercat sa te ascunzi.

Nu exista bine si rau in toata povestea asta, nu exista judecata, nu exista ieri nu, exista maine. Exista doar AICI si ACUM. Nu exista cel care am fost, cel care voi fi. Exista cel care SUNT. Dar, cine esti? Lasand deoparte constructele sociale, mediul si oricare alt factor, TU CINE ESTI DE FAPT?