1. Poate cea mai importantă recomandare ar fi să conștientizați faptul că a crescut.

Găsiți-vă în interior resursa de a trece peste faptul că nu mai este un copil. El își caută drumul, caută să se descopere pe sine, caută să experimenteze. Și asta este complet firesc, este drumul ce duce la o maturizare emoțională sănătoasă.

2. Dați-i voie să fie iubit(ă) și în afara familiei.

De multe ori părinții sunt tentați să interzică adolescenților să aibă relații în această perioadă. Aceste interdicții nu fac decât să amplifice dorința lor de a fi în acele relații, de a se împotrivi voinței părinților.

Starea de îndrăgostire din perioada adolescenței este resimțită foarte intens, fiind prima experiență de acest gen din viață. Studiile ne arată că felul cum decurge această primă experiență are o puternică influență asupra relațiilor viitoare. Încercați să îl/o susțineți într-un mod sănătos, fără să îi impuneți ce să aleagă sau pe cine să aleagă.

3. Pentru a-l(o) ajuta să crească, este benefic să vă detașați.

El/ea nu mai este dependent(ă) de voi și alegerile nu vă mai aparțin. Profitați de asta, petreceți timp de calitate împreună sau făcând orice activitate vă relaxează. Veți reuși astfel să abordați dificultățile cu mai multă ușurință.

4. Oferiți-i intimitate și încredere.

Fiecare om are dreptul la intimitate, în special adolescenții. Asta nu înseamnă că nu vor exista reguli de respectat. Stabiliți împreună regulile după care veți funcționa și consecințele nerespectării lor. (Ex.: ora de intrare în casă în cursul săptămânii/weekend, treburile casnice care îi revin, banii pe care îi va primi săptămânal, etc…consecințele se vor stabili în funcție de dinamica fiecărei familii, fără însă a provoca leziuni fizice sau dezechilibre emoționale)

5. Invitați-l(o) să vorbească, însă nu încercați să îl interogați.

În această perioadă, limitele vă vor fi testate în toate felurile posibile. Câștigați-i încrederea și va veni să caute sprijin la voi, la nevoie. Respectați-i limitele, oferiți-i încrederea voastră și disponibilitatea de a-i fi alături.

6. A-l(o) asculta poate însemna, uneori, și a tăcea.

Identificați starea și observați de ce anume are nevoie în anumite momente. De cele mai multe ori, nu va verbaliza ce își dorește de la voi.

7. Nu trăiți emoția în locul lui(ei), lăsați-l(o) doar să o împărtășească cu voi.

Are nevoie să trăiască și emoțiile negative, pentru a reuși să se formeze ca adult. Nu încercați să îl(o) feriți mereu de supărări/dezamăgiri/tristeți. Fac parte din viața noastră și ne ajută să ne echilibrăm emoțional, să găsim soluții la diferite probleme, activează în noi resurse pe care, poate, nu le descoperisem încă.

8. Validați-i sentimentele, observați-i stările.

Viața socială este mult mai importantă în această perioadă. Furia pe care ar putea să o simtă, de exemplu, când nu poate sta la o petrecere atât cât vrea, este una imensă și justificată. Are dreptul să o simtă, să o îmbrățișeze, să învețe să se descurce cu ea.

În egală măsură, are nevoie de reguli bine definite care să îl(o) ghideze, are nevoie să știe când se îndepărtează de drum și cum poate reveni. Tensiunile între părinți și adolescenți ating cote maxime în această perioadă, este nevoie de multă empatie și răbdare. Atât adolescenții cât și părinții trec prin transformări majore, iar felul cum vor decurge dar și cum se va produce transformarea depinde de felul în care a fost construită relația părinte/copil, încă de la început.„

Nu este ușor să fii adolescent așa cum nu este ușor să fii părintele adolescentului, dar este o etapă importantă și firească, cu toate ”dramele” și trăirile ei.